Literary Achievements

• Decembrie

Gândul îmi zboară din ce în ce mai mult la cuvintele cu care Marin Preda îşi încheia primul volum din romanul său ,,Moromeţii”: ,,Timpul nu mai avea răbdare.” Aș putea transpune perfect aceste înțelepte vorbe în lumea nostră. Timpul nu mai are răbdare cu oamenii. Și nici noi cu el. Ne taxăm și ne înșelăm reciproc. Avem setate în minte cronometre invizibile care ne ghidează viețile. O alergare nebună în care nu există nici start și nici finish. De doi ani, lumea întreagă pare că s-a oprit puțin. Doar pare. Aș putea spune că fiecare a devenit un mic Kafka în universul lui neînțeles.

Decembrie 2021. Sfârșit și început de An Nou. E mereu un amestesc de curiozitate și de teamă în începuturile de drum. Ne vom mai întoarce vreodată la anormalitatea noastră? Azi, aici, acum nu vreau să fie despre bilanțuri, ci despre poveste, despre reușită, despre adaptare și reinventare. Despre oamenii din noi și din cei pe care i-am cunoscut și care ne devin inspirație.

Viața ca o... scenă!

Anca Stuparu este unul dintre acei oameni de colecție. Sunt rari prin felul în care privesc, respectă și iubesc lumea. Este medic și scriitoare. Două profesii care au privilegiu să dea mâna cu Dumnezeu. Care plămădesc în ele viață, în toată obiectivitatea ei subiectivă, în toată frumusețea ei apăsătoare. Absolventă a Universității de Vest din Timișoara, secția Franceză-Germană, Anca Stuparu locuiește în Statele Unite din 1998. O întâmplare frumoasă a ființei sale a făcut să împreuneze bănățeanca din ea cu spiritul new-yorkez, cel care a conturat și a dat sens unui alt vis: medicina.

A practicat medicina de Urgență în Obstetrică și Ginecologie, la Jamaica Hospital. Momentan, își termină doctoratul în Sănătatea Femeilor la Universitatea de Stat din Minneapolis, Minnesota, avându-l coordonator de rotație clinică și teză pe un alt medic-scriitor român de excepție la New York , Adrian Sângeorzan.

Focul medicinei vs. focul creației

Anca Stuparu – medic și scriitor – duce cu ea povestea omului care nu uită niciodată de unde a plecat. Mai exact din Lugoj, județul Timiș până în mult-visatul New York. Se întoarce mereu și mereu pe urmele pașilor în care a lăsat mici fărâme de suflet, de emoție și de copilărie. Este un om care inspiră, care prețuiește puterea condeiului și bucuria reîntâlnirii cu fiecare om în parte.

Când focul medicinei se întâlnește cu focul creației, rezultatul este unul care te motivează să ajuți, să crezi, să creezi, să te reinventezi. Oriunde în lume, din New York până și București, pandemia a resetat regulile jocului. Pe unii i-a readus pe drumul, mult prea dureros câștigat, către ei înșiși. Altora, deși distanțați, le-a redat cu adevărat libertatea sufletească. Multora, le-a devenit inspirație și prilej de reîntoarce la cel mai frumos și mai binecuvântat lucru din lume: copilăria.

O carte despre renașterea speranțelor și a încrederii

,,Povestirile unor şcolari zvăpăiaţi. Amintiri pandemice”, scrisă de Anca Stuparu şi publicată la editura Curtea Veche Publishing, este o astfel de carte. Te emoționează prin franchețea ei și prin bucuria de a respira copilărie. Sunt acele amintiri care rămân intacte într-un colț al sufletului, amintindu-ți, peste ani și ani, de glasul inconfundabil al bunicului, de blândețea bunicii, de colegul năzdrăvan și de tocilarul clasei.

,,Cartea Povestirile unor școlari zvăpăiați Amintiri pandemice e o întâlnire a 15 dintre foștii colegi de Școală Generală care reușim prin povestiri să refacem o reuniune virtuală în ciuda distanței, a izolării și a timpului trecut. Cartea se naște dintr-un dor comun după o normalitate a vieții fără griji pe care am trăit-o împreună în copilărie și pe care dintr-o dată, în pandemie am pierdut-o abrupt, fiecare din noi, literlamente de la o zi la alta.

Desi am evoluat diferit, în acele momente ne doream un spațiu protector, lipsit de griji, mirosind a copilărie, a joacă, a viață într-un timp când în jur se murea din ce în ce mai mult. Astfel ne-am regăsit retrăind anii de școală. E o carte scrisă întru-o stare de criză a lumii, e un mecanism de apărare reamintindu-ne năzdrăvăniile făcute în acei ani de școală spre a putea face față unei realități bolnave și incerte (...)  Am scris și povestit ca să renaștem speranțe, încredere și putere, să redăm lumii aflate într-o stare de tristețe și disperare universală ideea că fiecare, în copilăria lui s-a simțit puternic, îndrăzneț , curajos în fața zilei de mâine și mai ales invincibil înaintea răului așa cum și joaca nostră din clasă sau din curtea școlii o trasnsmit. Am vrut să readucem aminste unei lumi aflate într-o stare de criză si derivă despre serenitatea si veselia copilariei”, a mărturisit dr. Anca Stuparu într-un interviu acordat pentru cărticheie.ro.

Elevii zvăpăiați care rememorează alături de Anca Stuparu sunt: Elian Băcilă (Urechiatu), Sorin Ilie Bijan, Ștefania Adina Bornuz, Cristian Ghițoaica, Petre Jianu, Anne Marie Kreutzer, Vasile Lature, Andreea Marcu, Alin Milutinovici, Ilie Adrian Nichescu, Florin Nicolae Slavoia, Adrian Nicolae Suciu, Gabriela Trăilescu, Silviu Vlăduceanu. Toate veniturile obținute din vânzarea acestei cărți sunt donate Fundației HOSPICE Casa Speranței, pentru a veni în sprijinul copiilor cu boli incurabile.

Scriitorul Daniel Ioniță: ,,Anca Stuparu are caracterul diamantului, care este pe cât de rafinat pe atât de dur”

Și pentru că oamenii cu care ne întâlnim sunt cea mai bună reflecție a noastră, las mai jos rândurile scrise de Daniel Ioniță - preşedintele Academiei Româno-Australiene din Sydney și omul care a alcătuit o antologie de poezie românească, căruia îi mulțumesc că a dat curs rugăminții mele - despre întâlnirea cu Anca Stuparu.

,,Anca Stuparu - O scurtă reflecție după întâlnirea cu un fenomen 

Se spune că, pentru două treimi din ființele umane momentul decesului se petrece în singurătate, fără vreun martor. De când am aflat asta, mă obsedează exact opusul: despre câți din noi se știe că trăim? Câți martori există pentru viața noastră?

În adolescență, am fost de câteva ori la concertul Orchestrei Medicilor – da, sunt unul din cei ce au crescut cu muzica clasică, și o colecție bogată de discuri, vinil la acea vreme. M-a fascinat idea oamenilor care ating un nivel profesional înalt în două domenii atât de diferite. Visam să dau examen de admintere la Facultatea de Medicină. Am studiat și vioara pentru doi ani. Nu am reușit șă excelez în nici una dintre aceste discipline... Pronia a vrut alceva pentru mine – dar pot spune și eu că azi sunt specialist în două domenii diferite! Doar că nu sunt nici vioara și nici medicina, ci psihologia si poezia (inclusiv traducera).

În 2017,  cu ocazia unei vizite la New York și a unei lansări de carte la Institutul Cultural Român de acolo, am întâlnit o persoană cu adevărat excepțională din aceste puncte de vedere: Anca Stuparu. Specialist in Sănătatea Femeilor, obstetrică și ginecologie,  Ancăi i s-a decernat titlul de Ambasador Cultural pentru activitatea de excepțională dăruire la spitalul din Spanish Town, Jamaica. Studiază pentru doctorat la Univesitatea din Minnesota, vorbește fluent cinci limbi (engleză, română, franceză, germană, spaniolă), și scrie poezie. Ultima dintre aceste capabilități a dus la oportunitatea mea de a lua cunoștință cu Anca Stuparu, grație preteniei comune cu alți oameni de litere (de asemenea, mulți talentați!), scriitoarea Carmen Firan, scriitorul și medicul specialist Adrian Sângeorzan, stabiliți tot la New York.

Am reușit asftel să cunosc nu doar câte ceva despre omul Anca Stuparu, dar și despre poetă. Poezia ei întrunește două calități în aparență opuse: este sensibilă, dar și puternică – are caracterul diamantului, care este pe cât de rafinat pe atât de dur. Această cunoaștere a mea despre opera Ancăi Stuparu a venit într-un moment oportun pentru ambii: tocmai finalizasem lista - de aproape 400 de poeți, reprezentați bilingv în română și engleză -  în volumul Romanian Poetry from its Origins to the Prezent / Poezia românească de la origini și până în prezent – publicată de Australian-Romanian Academy în 2020 în Australia și SUA. Dar după ce am citit poemele Ancăi, a trebuit să redeschid lista pentru a o include. De ce? Vă rog să vă convingeți singuri. Iată poemul „Vis Nipon! din volumul De pe alt mal (poem pe care l-am tradus pentru antologia bilingvă):

Vis Nipon

Ploaia asta egală,

incredibil de ritmică,

se sparge în stropi

prelinși pe asfalt

reflecția chipului tău

în ochiul de rouă…

Lunecam desculţi

fără ţintă, pe ape

printre stropii răsfrânţi

sub tălpile noastre.

Iarba vuia amar

a copilărie

Mai știi? Îţi amintești?

Când deșiram păpădii

și alergam râzând

printre flori de cireș?

Ne învârteam asemeni

Unui parasol de gheișă

Pierdută într-o minusculă

Grădină japoneză,

Devenind și noi

O ikebana, un aranjament

Un răsărit de lumină.

Nippon Dream

This e1ual rain,

incredibly rhythmical,

breaks into drops

trickling on the asphalt

The reflection of your face

In the eye of a dewdrop…

We slide barefoot

aimless, on the waters

between the drops reflected

under our soles.

The grass was raging bitterly

of childhood

Do you still know that? Do you remember?

When we were unraveling dandelions

and ran along laughing

through cherry blossoms?

We were twirling around like

the parasol of a geisha

lost in a minuscule

Japanese garden,

becoming, ourselves,

an ikebana, an arrangement

a dawning of light.

Anca Stuparu are nenumărați martori că trăiește. Din plin!! - Daniel Ioniță, Canberra, Australia”

Despre oameni, cărți și lecții de viață!

• Debutul literar al Ancăi Stuparu a fost în 1998, în Revista de Literatură și Spiritualitate Româno -Americană ,,Lumină Lină”. A publicat în revistele ,,Scrisul Românesc”, ,,Matricea Românească” și ,,Orizont”.

• În Statele Unite, Anca Stuparu a publicat poezii în revista ,,Humanities”, iar în Canada, în ,,Observatorul Cultural” - articolul ,,Alteței sale, Femeia! - Jurnal de pandemie”, la invitația Isabelei Glicescu.

• În noiembrie 2018, a publicat la Timișoara volumul bilingv de poezie ,,De pe alt mal/From Another Shore”, o lucrare în colaborare cu medicul- sculptor dr. Emil Silberman.

• În aprilie 2019, a primit titlul de Ambasador Cultural de către ,,The African Cultural Exchange” pentru rolul său în misiunea ,,Medical Women’s Health”, în Spanish Town, Jamaica.

• Poeziile ei fac parte din Antologia bilingvă a lui Daniel Ioniță ,,Poezia Românească de la Origini până în Prezent”

,,De pe alt mal” – poezie de Anca Stuparu

Lasă ușile deschise, să te aud

Când treci, când taci și răsufli ritmic

Cu briza care încurcă apă și nisip

Pe fața ta mirosind a alge și scoici.

Ții luna lipită de piept, ca o inimă uriașă

Care crește și descrește împinsă de reflux

Într-o noapte ai dansat cu meduzele

Stăteau lipite de tine, în valuri,

Desenându-ți cărări de sare în palme

Te-am găsit la țărm făcând negoț

Cu perle aduse de sirene, contra timp.

Ai întors cheia într-un orologiu

Tras să meargă înapoi, aruncând aiurea

Minute, ore, secunde, lumina din ani,

Ai rămas pe mal, ca o torță în valuri:

Arzând viu, mincinos de real,

Sfidând gravitația, și viața, și moartea.

Tragi după tine fâșii de timp,

Luate pe schimb de corali și ceva perle

Îți sună în urechi cântul sirenelor

Pe care le-ai iubit, lepădându-le în larg

Trec desculță pe lângă tine

Cu vuietul mării ce rămâne în mine

Ca un tremor ce crește și descrește

La fiecare flux și reflux

Pescărușii țipă  asurzitor

Mi-am lipit urechea de o scoică

În care pulsa inima ta ca o lună plină.”

https://miscareaderezistenta.ro/cariere/lumea-ca-un-vis-nipon-anca-stuparu-un-medic-scriitor-de-colectie-mai-stii-iti-amintesti-cand-desiram-papadii-si-alergam-razand-printre-flori-de-cires-59555.html

• August 2021

  Poems published in Colombian literary magazine “La Urraka”

  Grandmother's garden

  
  
  

  I found the stars crying

  Hanging from dry paint

  In the house where my grandparents

  They spent their life in peace

  Under a lot of thoughts.

  The aroma of fresh parsley,

  Freshly uprooted, ready to be brought to market.

  Grandma would harvest by starlight

  To the crack of dawn, when the dewdrops remain

  Frozen in the leaves motionless in their vegetable pain ...

  If the colors had a smell

  The green would have the aroma of this parsley.

  We had found ourselves 

  after years with branches sticking out of our chests; 

  foamed with rage, pathetic,

  Selling illusions in another market

  That no longer smells like childhood

  Or my grandmother's hands, or fresh green;

  I crushed the light of the fireflies 

  stepping on the plowed earth, leavened dough, kneaded

  By beaten hands, left to rise in the night light, 

  locked in the fiery furnace

  Lit by our lucky star.

  See we carry the remaining earth on our feet

  From the celestial comet tails from where we glided

  down from prayer, from daring utopias,

  Left in the crater of our soul

  When we fell rolling through constellations

  Marked with evening stars on our forehead: 

  And we kept on

  Holding hands, falling from abyss to abyss,

  In the morning dew, already fallen on the rows of parsley,

  In grandmother's immeasurable garden.

  
  
  

  Grandma's garden

  I found the stars crying,

  Hanging from the dried up paint

  Of the house in which my grandparents

  Used to spin time peacefully

  Under a bundle of thoughts

  The parsley smelled raw and green,

  Just uprooted, ready to be taken to the market.

  Grandma used to pick it in the stars light,

  At crack of dawn, when the dew stays

  Frozen on the leaves with vegetable pain ...

  If colors could spread a scent,

  Green would have the aroma of that parsley.

  We found ourselves after many years, 

  with branches sticking out of our chests: pathetic,

  Selling illusions in a in another market

  Which no longer smells like childhood

  Nor like grandma's hands or like the fresh, raw green

  I crushed the light of the fireflies by stepping on 

  Plowed earth like a leavened, dough, kneaded

  By beaten hands, locked in the furnace

  Lit by our lucky star

  Look at how we're wearing the ground left off

  By the tails of comets that I slipped on

  From prayer, from bold utopias

  Left in the crater of our soul

  When we fell rolling through constellations

  Marked with stars on their foreheads: And we went on

  Holding hands, falling from an abyss to another abyss,

  In the morning, in the dew from the parsley rows

  In the immense garden of my grandma.

  :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: ::::::::::::::::::::::::::::::

  Let me!

   

  I beg you like an unhappy child

  Who loses his last day of vacation,

  Afraid that time will freeze

  The dolls made from the maze leaves,

  Let dry under the chestnut in the garden:

  Still swinging playfully in the hammock

  Where we were dozing, exhausted from lethargy

  Of the summer days. Letting us wake up only

  If the clouds were coming down to touch our foreheads

  To make room for the flying paper planes

  On the way to exotic lands

  Let me fly with you

  Through you, through clouds and thunder;

  Let me break to pieces in your whisper

  In your hand, in the traces of your steps,

  Crushed by crosswords!

  Let me flow in your time

  Like an hourglass fooled at the moment,

  Let me sit in the creases of your eyes

  Hiding there like a child 

  Who does not want to see the end of summer.

  Let me pray at your feet

  With my forehead glued to them!

  To tell you all my worries and my fears,

  That you will push them away when you hug me

  In your arms smelling of New,

  From a green shell of a walnut and a new childhood;

  So much so, that the green seeds

  They will grow on our trembling palms.

  
  
  

  Let me…

  
  
  

  I am begging you like an unhappy child

  That looses his last day of vacation,

  Fearful that the time will freeze

  The dolls made from the leaves of maze,

  Left to dry under the chestnut from the garden:

  Still playfully swinging in the hammock 

  Where we were dozing off, exhausted from the torpor

  Of the summer days. Letting ourselves be awaken only

  If the clouds were letting down to touch our foreheads

  To leave space for the flying paper planes

  On their way to exotic lands,

  Let me fly with you, 

  Through you, through clouds and thunders;

  Let me break to pieces in your whisper

  In your hand, on the traces of your steps,

  Crushed by crosswords!

  Let me flow in your time, 

  Like a sand glass mislead in the moment, 

  Let me sit in the folding's of your eyes,

  Hidden there, like a child,

  That doesn't want to see the summer end.

  Let me pray at your feet,

  With my forehead stuck to them!

  To tell you all my worries and my fears, 

  Which you will drive them away when you hold me

  In your arms smelling of anew,

  Of a green peel of a nut and a new childhood;

  So much so, that the green seeds

  Will grow in our trembling palms.

https://nuevaurraka.blogspot.com/2021/08/las-poetas-visitan-la-urraka.html?fbclid=IwAR3DDSeTeHFIVBnIbH0fQHKdXX_ZMdB8HrFWbPbaCFcP1crkTNq_GJLkGMw

• Septembrie 2020

  Poezia “Vis nipon” scrisă de Anca Stuparu este publicată în “Antologia bilingvă: Poezia Românească DE LA ORIGINI ȘI PÂNĂ ÎN PREZENT” a poetului Daniel Ioniță.

• Mai 2020

  Colaborare cu Observatorul Cultural Canada pentru articolul “Alteței sale, Femeia! - Jurnal de pandemie", invitată de Isabela Glicescu. Citește aici.

• Iunie 2019

  Poeziile “Tehnici de studio” și “Poveste de vară”, publicate în Revista Scrisul Românesc

• Aprilie 2019

  Poeziile “Descânt” și “Dă-i drumu’!”, publicate în Revista Scrisul Românesc

• Februarie 2019

  Poeziile “De pe alt mal” și “Printre cărți”, publicate în Revista Scrisul Românesc

• Ianuarie 2019

  Thank you Hamid Alshammari - poet and translator of Arab Collection of Poets “Inscription on the Walls of Babylon”, for translating into Arabic my poem “From Another Shore”. Citește aici.

Leave the doors open, so I can hear you
When you pass, when you are silent and breathe rhythmically
With the breeze engulfing on your face
Water and sand, a scent of algae and shells.
You keep the moon glued to your chest, like a giant heart
Which increases and decreases pushed by the reflux
On one night you danced with medusas
Stuck to you, in waves
Drawing paths of salt in your palms
I found you by the shore, trading
Pearls brought by sirens, against time.
You turned the key in the horologe
Set to go backward, throwing elsewhere
Minutes, hours, seconds, the light in years,
You stayed on the shore, like a torch in the waves:
Burning alive, lying for real,
Defying gravity, and life and death,
Pulling by you highlights of time
Taken in on trade for corals and some pearls
The song of sirens ringing in your ears
Which you loved and left far, at sea
I walk by you barefoot,
The sound of the sea remains inside me
Like a tremor which increases and decreases
With every flux and reflux
The seagulls' shriek deafening
I stuck my ear to a seashell
In which you heart pulsed like a full moon.

• Ianuarie 2019

  Poemele “Arborele genealogic” și “La capăt de labirint”, publicate în Revista Scrisul Românesc

• Noiembrie 2018

  Poemele Ancăi Stuparu apar în cadrul celui de-al doilea număr din revista “Matricea Românească” la Universitatea din București.

  Pentru a accesa articolul - click aici.

• Noiembrie 2018

  
  

  Cartea “De pe alt mal/From another shore” , primul volum bilingv de poezii cu imagini ale sculptorului medic Dr.Emil Silberman, la Târgul de carte Gaudeamus

• Septembrie 2018

  Poeziile: “Printre cărți” și “Legea apei” publicate în Revista Scrisul Românesc

• August 2018

  “O dublă pasiune: între medicină și literatură” - un articol despre medicii artişti publicat în Matricea Românească

  Citește articolul integral aici.

• August 2018

Poeziile: “Sphynxul” și “În tăcere” publicate în Revista Scrisul Românesc

• Iunie 2018

  Poeziile: “De pe alt mal” și “Vis nipon” publicate în Matricea Românească - citește aici

• Iunie 2018

“Ce fac poeții în vacanța de vara?” - articol de Cornel Ungureanu în Banatul de azi - citește aici

• Iunie 2018

  Poeziile: “Asigurări”, “Steaua Siamului” și “Ulița Copilăriei” publicate în Revista Orizont, revista Uniunii Scriitorilor din România

• Iunie 2018

  “Ce fac poeții în vacanța de vară?” - articol de Cornel Ungureanu în Banatul de azi - citește aici

• Mai 2018

Poeziile: “Golemul” și “Grădina bunicii" publicate în Revista Scrisul Românesc

• Aprilie 2018

  Poeziile: “Povești din Infern” și “Lasă-mă! " publicate în Revista Scrisul Românesc

• Martie 2018

Poeziile: “Grădini”, “Așa rămân” și “Memento" publicate în Revista Scrisul Românesc

• Iulie 2017

  Poetic Writings of Anca Stuparu: “Memento”, “Gardens” and “So I Remain Behind” pulished in Humanities.

• Aprilie 2017

The beautiful poetry of Anca Stuparu: “Let Me Be” and “In Silence” published in Humanities